Clasa a doisprezecea?!

În limba română numeralul ordinal se formează astfel:

• la genul masculin şi neutru: din articolul genitival al + numeral cardinal + articolul hotărât -le + particula -a;
• la genul feminin: din articolul genitival a + numeral cardinal + articolul hotărât -a.

De exemplu:

masculin şi neutru: al doilea, al treilea, al doisprezecelea, al optsprezecelea etc.

feminin: a doua, a treia, a cincea, a douăsprezecea, a optsprezecea etc.

Aceste structuri se învaţă în clasa a cincea. Pentru vorbitorii cât de cât cultivaţi ele ţin de simţul limbii, sunt intrate în instinct, ca să zic aşa.

Să o ascultăm pe Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor:

Eu am o consilieră (...) care e în clasa a doisprezecea.

Evident, întrucât substantivul clasa este de genul feminin, şi numeralul ordinal trebuie să fie tot de genul feminin.

Corect este:

Eu am o consilieră (...) care e în clasa a douăsprezecea.

"Complet" sau "complect" ?

Una dintre rostirile cele mai dizgraţioase din limba română este complect în loc de complet. În gura unui intelectual declarat ea sună încă şi mai rău, pentru că el ar trebui să ştie că nici în franceză (complet), nici în latină (completus) nu apare vreun c în corpul cuvântului. Prin urmare pronunţia complect nu e altceva decât o alterare vulgară a cuvântului.

Iată-l pe Tudor Octavian: Singura figură complect nouă în ultimii trei-patru ani este...

Corect este: Singura figură complet nouă în ultimii trei-patru ani este...

"A investi" - "a învesti"

Bogdan Olteanu: Guvernul a fost investit cu...
Lia Vasilescu: Traian Băsescu a căutat o soluţie ca să nu investească acest guvern...
Crin Antonescu: ...în continuitatea guvernului investit ieri...
Sulfina Barbu: ...este investit în funcţie noul guvern...
Traian Băsescu: Ne vedem mâine la investitură.





Toţi greşesc folosind verbul a investi ( şi derivatele sale ) în loc de a învesti.
Conform DEX:
INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție.
ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura.

Corect este:
Guvernul a fost învestit cu...
Traian Băsescu a căutat o soluţie ca să nu învestească acest guvern...
...în continuitatea guvernului învestit ieri...
...este învestit în funcţie noul guvern...
Ne vedem mâine la învestitură.

"...le vor veni rândul..."

Am găsit într-un articol on-line următoarele greşeli de limbă:

Dar cand le vor veni randul lui Tismaneanu sau Stanomir, vor merita oare aparati cu argumentul legalitatii si al competentei?

Am luat citatul cu "copy and paste", trec peste lipsa diacriticelor.

În prima propoziţie a frazei, autorul comite două greşeli grave de gramatică.

1.Nu face acordul între subiectul rândul (care este exprimat printr-un substantiv la numărul singular) şi predicatul vor veni (exprimat prin verb la indicativ, viitor, numărul plural!).

Corect este:

...va veni rândul...

2. Foloseşte conjuncţia coordonatoare disjunctivă sau (Tismăneanu sau Stanomir) în loc să utilizeze conjuncţia coordonatoare copulativă şi (Tismăneanu şi Stanomir), aşa cum l-ar obliga pronumele personal la plural le care anticipează complementul indirect.

Corect este: 

...le va veni rândul lui Tismăneanu şi Stanomir...

În concluzie, fraza corectă sună aşa (cu diacritice cu tot):

Dar când le va veni rândul lui Tismăneanu şi Stanomir, vor merita oare apăraţi cu argumentul legalităţii şi al competenţei?

Greşelile îi aparţin jurnalistului Dan Tapalaga ( iar am luat cu "copy and paste", nu ştiu, de fapt, cum îl cheamă: Tăpălăgă, Tapălăgă, Tapalăgă, Tapalagă, Tăpalagă etc ) şi apar în articolul Guvernul Boc si isteria epurarilor de pe site-ul www.hotnews.ro .

Aportul adus

"Aportul adus", "aportul pe care l-au adus", "şi-au adus aportul" şi alte asemenea construcţii sunt pleonasme. Cuvântul românesc "aport" provine din franţuzescul "apport" ( contribuţie adusă de cineva ), care, la rândul lui, provine din verbul "apporter" care înseamnă "a aduce".
Este o greşeală, iertat să fiu, de semidoct, inadmisibilă pentru un intelectual adevărat!
Dar...

De la cei trimişi nu am mai primit veşti.

de la cei trimişi = complement indirect; adjectiv substantivizat prin ar­ticulare cu articolul demonstrativ cei, genul masculin, numărul plural, cazul Ac, precedat de prepoziţia compusă de la.

Observaţii_________________

Articolul demonstrativ (adjectival) "leagă un substantiv articulat cu articol hotărât sau un nume propriu de persoană de determinantul său" (Gramatica Academiei, voi. I, p. 107). În absenţa termenului determinat, articolul demonstrativ (adjectival) substantivizează ad­jectivul (sau numeralul) pe care îl precedă. Forma cei are valoare de pronume demonstrativ atunci când, stând înaintea unui adjectiv, substituie un substantiv, ca în enunţul:

Elevii au ieşit in curtea şcolii, unde cei mari joacă fotbal, iar cei mici îi privesc.

În această situaţie, substituind substantivul elevii, cei este pronume demonstrativ cu funcţia sintactică de subiect.

"A" este prima literă a alfabetului.

a = subiect simplu; substantiv comun simplu, genul masculin, numărul singular, cazul N.

Observaţii____________

În enunţul de mai sus, a este un substantiv în context metalingvistic. Metalingvistica este acea "disciplină lingvistică care se ocupă cu studiul limbajului specific folosit de lingvişti" (Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicţionar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, Bucureşti, 1980). În metalimbaj, orice parte de pro­poziţie se poate substantiviza, primind diferite funcţii sintactice.

Bine este un cuvânt.

L-am analizat pe şi.

 A însemna este un verb.

 Că este un cuvânt de legătură.