Cine "îşi aduce o contribuţie"?

O eroare gramaticală, evidenţiată în 1972 de Valeria Guţu-Romalo în lucrarea  Corectitudine şi greşeală, persistă şi azi.
Din păcate, o găsim tocmai pe site-ul unei instituţii de învăţământ:

La buna desfăşurare a activităţii în şcoală îşi aduce o contribuţie importantă şi personalul auxiliar şi nu în ultimul rând părinţii care sprijină prin forţe proprii iniţiativele şcolii.

Iată ce scria acum mai bine de 40 de ani cunoscuta lingvistă:

Greşită este şi folosirea dativului pronumelui reflexiv în : Trebuie îndeplinită datoria ... fiecărui cooperator de a-şi aduce o contribuţie cât mai mare... "Magazin", 1969, nr. 630, p. 2/3. Dativul reflexiv apare obligatoriu când, făcând parte din construcţia a aduce contribuţia, substantivul nu are un determinant (altul decât pronumele în dativ) - e corectă deci construcţia: Fiecare îşi aduce contribuţia la dezvoltarea ţării. E, de asemenea, corectă prezenţa dativului în situaţiile în care contribuţie are şi un alt determinant şi e articulat cu articolul hotărât: Fiecare şi-a adus contribuţia bănească la refacerea regiunilor inundate. În situaţiile în care, însă, ca în exemplul de mai sus, contribuţie nu are un alt determinant şi nu este articulat cu articolul hotărât, întrebuinţarea dativului posesiv este nerecomandabilă. Şi în alte construcţii analoge, dativul posesiv este superfluu - cf. Pentru a-şi impune acest control, mafioţii recurg la orice fel de mijloace. "Lumea", 1971, nr. 13, p. 26/1 (corect ar fi fost: pentru a impune acest control sau pentru a-şi impune controlul). 

Aşadar, fraza de mai sus (care mai are şi greşeli de punctuaţie!) este corectă astfel:

La buna desfăşurare a activităţii în şcoală aduce o contribuţie importantă şi personalul auxiliar şi nu în ultimul rând părinţii, care sprijină prin forţe proprii iniţiativele şcolii.

Iată şi dovada.