luni, 3 februarie 2014

Indicarea datei


Pentru indicarea datei, probleme apar doar la primele două zile ale lunii, pentru celelalte lucrurile fiind clare: se foloseşte numeralul cardinal şi el nu-şi schimbă forma după gen. Aşadar, spunem trei februarie, patru februarie etc.
Pentru prima zi a lunii se foloseşte numeralul ordinal. Deci, corect este: întâi februarie, nu unu februarie.
Pentru a doua zi a lunii, se foloseşte numeralul cardinal. Dificultatea apare aici, din cauză că acesta îşi modifică forma după gen: doi / două. Cum spunem? Oricum. Ambele forme sunt acceptate. Prin urmare, este corect şi două februarie, şi doi februarie. Evident, corecte sunt şi compusele cu aceste numerale: douăsprezece februarie, douăzeci şi două februrie, dar şi doisprezece februarie şi douăzeci şi doi februarie.
Iată pasajele din DOOM pe care mă bazez.
Numeralul cardinal "12" şi cel ordinal corespunzător trebuie folosite la forma de feminin atunci când se referă la substantive femnine: ora douăsprezece, douăsprezece mii de lei, clasa a douăsprezecea (dar se acceptă şi formele de masculin în indicarea datei: doi/doisprezece/douăzeci şi doi mai).
Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul ordinal şi nu cel cardinal: Întâi Decembrie, Întâi Mai, nu Unu Decembrie, Unu Mai.

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Cine "îşi aduce o contribuţie"?

O eroare gramaticală, evidenţiată în 1972 de Valeria Guţu-Romalo în lucrarea  Corectitudine şi greşeală, persistă şi azi.
Din păcate, o găsim tocmai pe site-ul unei instituţii de învăţământ:

La buna desfăşurare a activităţii în şcoală îşi aduce o contribuţie importantă şi personalul auxiliar şi nu în ultimul rând părinţii care sprijină prin forţe proprii iniţiativele şcolii.

Iată ce scria acum mai bine de 40 de ani cunoscuta lingvistă:
Greşită este şi folosirea dativului pronumelui reflexiv în : Trebuie îndeplinită datoria ... fiecărui cooperator de a-şi aduce o contribuţie cât mai mare... "Magazin", 1969, nr. 630, p. 2/3. Dativul reflexiv apare obligatoriu când, făcând parte din construcţia a aduce contribuţia, substantivul nu are un determinant (altul decât pronumele în dativ) - e corectă deci construcţia: Fiecare îşi aduce contribuţia la dezvoltarea ţării. E, de asemenea, corectă prezenţa dativului în situaţiile în care contribuţie are şi un alt determinant şi e articulat cu articolul hotărât: Fiecare şi-a adus contribuţia bănească la refacerea regiunilor inundate. În situaţiile în care, însă, ca în exemplul de mai sus, contribuţie nu are un alt determinant şi nu este articulat cu articolul hotărât, întrebuinţarea dativului posesiv este nerecomandabilă. Şi în alte construcţii analoge, dativul posesiv este superfluu - cf. Pentru a-şi impune acest control, mafioţii recurg la orice fel de mijloace. "Lumea", 1971, nr. 13, p. 26/1 (corect ar fi fost: pentru a impune acest control sau pentru a-şi impune controlul). 
Aşadar, fraza de mai sus (care mai are şi greşeli de punctuaţie!) este corectă astfel:

La buna desfăşurare a activităţii în şcoală aduce o contribuţie importantă şi personalul auxiliar şi nu în ultimul rând părinţii, care sprijină prin forţe proprii iniţiativele şcolii.

Iată şi dovada.

Corectează greşelile!

Corectează enunţul:

Se sfiii să mai ne întrebe încă odată dar în schimb a făcut în continu aprecieri tendeţioase către membri juriului ca şi când uni ar fii fost „deai noştrii“ iar alţii „de-ai lor“.

vineri, 27 septembrie 2013

Adjectivul pronominal de întărire

1. Pronumele de întărire este pronumele care insistă, subliniază numele obiectului pe care îl înlocuieşte. Utilizarea sa este însă rară şi învechită:
Însumi am hotărât.
Însuţi eşti responsabil de asta.
2. Adjectivul pronominal de întărire provine din pronumele de întărire şi este frecvent utilizat în limba literară. El însoţeşte şi determină un substantiv, insistând asupra obiectului denumit de acesta:
Maria însăşi a văzut asta.
Înşişi vecinii mei mă acuză.

Adjectivul pronominal de întărire poate însoţi şi un pronume personal:
Eu însumi garantez.

În filmuleţul de mai sus se comit două greşeli.
1.Prezentatoarea greşeşte, zicând noi înşişi, în loc de noi înşine, cum este corect.
2. Corectorul cârcotaş greşeşte şi el, susţinând că înşişi / înşine ar fi pronume de întărire. De fapt, aici, în acest context, ele sunt adjective pronominale de întărire.

duminică, 22 septembrie 2013

"Marcat" / "marcant"

Personajul din secvenţa de mai jos spune:
"Nicolae Grigorescu este o personalitate suficient de marcată..."


Corect se spune:
"Nicolae Grigorescu este o personalitate marcantă..."

Greşeala se produce din cauza confundării celor două paronime: marcat şi marcant.
MARCÁT, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.

MARCÁNT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență.

sâmbătă, 23 iunie 2012

Blogul profesorului de limba română: Evaluarea Naţională 2012 - subiecte şi rezolvări

Blogul profesorului de limba română: Evaluarea Naţională 2012 - subiecte şi rezolvări: Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # R...

Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română
Subiectele de la proba de limba şi literatura română din cadrul Evaluării Naţionale 2012 şi rezolvarea lor vor fi publicate luni, 25 iunie 2012, imediat după terminarea probei pe acest blog.

luni, 29 august 2011

"Incoerenţa... îşi găsesc explicaţia..."

Pentru un scriitor de profesie a scrie corect e o condiţie sine-qua-non a meseriei. Indiferent unde o face - într-o carte sau într-un ziar - un scriitor profesionist trebuie să dea dovadă de maximă scrupulozitate în mânuirea condeiului.
Din păcate, nu aşa face dl Ion Cristoiu, foarte neglijent în următoarea exprimare din ediţia on-line a ziarului "Adevărul":
Incoerenţa absolută a gesturilor lui Nicolae Ceauşescu din clipa incidentelor de la miting până la fuga cu elicopterul îşi găsesc explicaţia în incapacitatea sa funciară de a face faţă întâmplărilor neprevăzute.

Dl Cristoiu greşeşte ca un începător. Intercalând prea multe cuvinte între subiect şi predicat, uită de unde a plecat şi nu face acordul între ele, producând o construcţie penibilă: Incoerenţa... îşi găsesc explicaţia.
Corect este:
Incoerenţa absolută a gesturilor lui Nicolae Ceauşescu din clipa incidentelor de la miting până la fuga cu elicopterul îşi găseşte explicaţia în incapacitatea sa funciară de a face faţă întâmplărilor neprevăzute.