Se sfiii să mai ne întrebe încă odată dar în schimb a făcut în continu aprecieri tendeţioase către membri juriului ca şi când uni ar fii fost „deai noştrii“ iar alţii „de-ai lor“.
1. Pronumele de întărire este pronumele care insistă, subliniază numele obiectului pe care îl înlocuieşte. Utilizarea sa este însă rară şi învechită: Însumi am hotărât. Însuţi eşti responsabil de asta.
2. Adjectivul pronominal de întărire provine din pronumele de întărire şi este frecvent utilizat în limba literară. El însoţeşte şi determină un substantiv, insistând asupra obiectului denumit de acesta: Maria însăşi a văzut asta. Înşişi vecinii mei mă acuză.
Adjectivul pronominal de întărire poate însoţi şi un pronume personal: Eu însumi garantez.
În filmuleţul de mai sus se comit două greşeli.
1.Prezentatoarea greşeşte, zicând noi înşişi, în loc de noi înşine, cum este corect.
2. Corectorul cârcotaş greşeşte şi el, susţinând că înşişi / înşine ar fi pronume de întărire. De fapt, aici, în acest context, ele sunt adjective pronominale de întărire.
Personajul din secvenţa de mai jos spune:
"Nicolae Grigorescu este o personalitate suficient de marcată..."
Corect se spune:
"Nicolae Grigorescu este o personalitate marcantă..."
Greşeala se produce din cauza confundării celor două paronime: marcat şi marcant.
MARCÁT, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.
MARCÁNT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență.
Pentru un scriitor de profesie a scrie corect e o condiţie sine-qua-non a meseriei. Indiferent unde o face - într-o carte sau într-un ziar - un scriitor profesionist trebuie să dea dovadă de maximă scrupulozitate în mânuirea condeiului.
Din păcate, nu aşa face dl Ion Cristoiu, foarte neglijent în următoarea exprimare din ediţia on-line a ziarului "Adevărul": Incoerenţa absolută a gesturilor lui Nicolae Ceauşescu din clipa incidentelor de la miting până la fuga cu elicopterul îşi găsesc explicaţia în incapacitatea sa funciară de a face faţă întâmplărilor neprevăzute.
Dl Cristoiu greşeşte ca un începător. Intercalând prea multe cuvinte între subiect şi predicat, uită de unde a plecat şi nu face acordul între ele, producând o construcţie penibilă: Incoerenţa... îşi găsesc explicaţia.
Corect este: Incoerenţa absolută a gesturilor lui Nicolae Ceauşescu din clipa incidentelor de la miting până la fuga cu elicopterul îşi găseşte explicaţia în incapacitatea sa funciară de a face faţă întâmplărilor neprevăzute.
Boni pastoris est tondere pecus, non deglubere
-
*Boni pastoris est tondere pecus, non deglubere* (Păstorul bun îşi tunde
oile, nu le jupoaie) - SUETONIUS, *De vita XII Caesarum, Tiberius*
Frază devenită ...