"Remunerat" sau "renumerat"?

Lipsa de lectură duce la confuzii grave.
Iată-l pe Răzvan Dumitrescu, cunoscut om de televiziune:
Graţiela Iordache va fi renumerată cu 2400 lei pe lună...
...fostul şef al Fondului "Proprietatea" a fost renumerat pe perioada mandatului...

Avem aici un caz de etimologie populară. Etimologia populară reprezintă modificarea formei unui cuvânt (recent intrat în limbă) sub influenţa unui cuvânt mai cunoscut cu care prezintă asemănări de formă sau uneori de sens.

În cazul de faţă, dl Dumitrescu îşi închipuie probabil că verbul a renumera provine de la substantivul număr. În realitate, a renumera nu există. Există, în schimb, verbul a remunera care este un împrumut neologic din limba franceză.

Conform DEX:

REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui, a plăti. – Din fr. rémunerér, lat. remunerare.

Prin urmare, corect este: 

Graţiela Iordache va fi remunerată cu 2400 lei pe lună...

...fostul şef al Fondului "Proprietatea" a fost remunerat pe perioada mandatului...

Oana Zăvoranu: "Am persoane care mă iubeşte."

Aşa cum spuneam, acordul predicatului cu subiectul este greu, dacă nu ai carte.

Iat-o mai jos pe vedeta Oana Zăvoranu, model probabil a mii de fetişcane din România:

Am persoane care mă iubeşte.

Acordul se face între predicatul iubeşte şi subiectul care, exprimat prin pronume relativ (care înlocuieşte substantivul la plural persoane).

Prin urmare, corect este:

Am persoane care mă iubesc.

"Cum începe versurile?"

Acordul predicatului cu subiectul poate pune mulţi oameni în situaţii din cele mai penibile.
Aura Urziceanu:
Cum începe versurile?



Subiectul este exprimat prin substantiv la plural (versurile), prin urmare şi predicatul trebuie să fie exprimat prin verb la plural (încep).
Corect este:
Cum încep versurile?

"Permise" sau "permisuri"?

 Premierul României, Emil Boc, spune ieri:

...se vor da primele permisuri pentru micul trafic de frontieră.

Nu sunt prea multe de spus. Conform DOOM ( şi 1 şi 2 ), substantivul permis are pluralul permise, nu permisuri. Nu există niciun dubiu. E o greşeală greu de înţeles.

Corect este:
...se vor da primele permise pentru micul trafic de frontieră.

Însă Vasile Blaga nu greşeşte.

Substantivul acces este polisemantic.

Conform DEX:

ACCÉS, accese, s.n. 1. Posibilitatea de a pătrunde, drept de ajunge până într-un loc sau pâna la o persoană; p. ext. intrare. ♢ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ♢ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă, și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din fr. accès, lat. accessus. 

E adevărat că DEX-ul dă doar pluralul accese.
Instrumentul normativ pentru ortografie şi ortoepie este însă DOOM. Iar DOOM spune aşa:

acces 1 (intrare) s.n., pl. accesuri

acces 2 (atac, izbucnire) s.n., pl. accese.

"Familiar" sau "familial" ?

Familiar şi familial sunt paronime, adică sunt cuvinte care au formă asemănătoare, dar înţeles diferit. De aceea vorbitorii mai puţin cultivaţi pot să le confunde.

Conform DEX:

FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este binecunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.

FAMILIÁL, -Ă, familiali, -e, adj. Care aparține familiei (1), privitor la familie; destinat familiei. [Pr.: -li-al] – Din fr. familial.  

Zice reporterul:

...s-a întors de la Arad, unde a avut nişte probleme familiare; în urmă cu două zile mama sa a suferit un infarct...  

Este evident că omul se referă la problemele de familie ale antrenorului. Trebuia deci folosit cuvântul familiale, nu familiare.

Prin urmare, enunţul corect este:

...s-a întors de la Arad, unde a avut nişte probleme familiale; în urmă cu două zile mama sa a suferit un infarct... 

De altfel, domnul reporter mai comite încă două greşeli grave în aceeaşi scurtă transmisiune. Zice:

Ne mai despart mai puţin de o jumătate de oră până la startul meciului... 

Prima greşeală

Nu face acordul între predicatul despart şi subiectul jumătate. Corect este: ...ne mai desparte o jumătate de oră...

A două greşeală

Construieşte greşit verbul a despărţi cu prepoziţia până la. Corect este: ... ne desparte de startul...

Aşadar, întreg enunţul corect este:

Ne mai desparte mai puţin de o jumătate de oră de  startul meciului... 

Clasa a doisprezecea?!

În limba română numeralul ordinal se formează astfel:

• la genul masculin şi neutru: din articolul genitival al + numeral cardinal + articolul hotărât -le + particula -a;
• la genul feminin: din articolul genitival a + numeral cardinal + articolul hotărât -a.

De exemplu:

masculin şi neutru: al doilea, al treilea, al doisprezecelea, al optsprezecelea etc.

feminin: a doua, a treia, a cincea, a douăsprezecea, a optsprezecea etc.

Aceste structuri se învaţă în clasa a cincea. Pentru vorbitorii cât de cât cultivaţi ele ţin de simţul limbii, sunt intrate în instinct, ca să zic aşa.

Să o ascultăm pe Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor:

Eu am o consilieră (...) care e în clasa a doisprezecea.

Evident, întrucât substantivul clasa este de genul feminin, şi numeralul ordinal trebuie să fie tot de genul feminin.

Corect este:

Eu am o consilieră (...) care e în clasa a douăsprezecea.

"Complet" sau "complect" ?

Una dintre rostirile cele mai dizgraţioase din limba română este complect în loc de complet. În gura unui intelectual declarat ea sună încă şi mai rău, pentru că el ar trebui să ştie că nici în franceză (complet), nici în latină (completus) nu apare vreun c în corpul cuvântului. Prin urmare pronunţia complect nu e altceva decât o alterare vulgară a cuvântului.

Iată-l pe Tudor Octavian: Singura figură complect nouă în ultimii trei-patru ani este...

Corect este: Singura figură complet nouă în ultimii trei-patru ani este...