Complement direct sau complement indirect?

"Le vin chef" sau "le vine chef"?

Iată o greşeală comisă mai degrabă din teama de a nu face greşeli (numită hipercorectitudine).

Evident, acordul se face între predicat şi subiect. "Vine" este predicatul şi "chef" este subiectul.

Limba română - vocabular: Torenţial

Limba română - vocabular: Torenţial: Când se referă la ploaie, adjectivul "torenţial" are următorul sens: TORENȚIÁL, -Ă, torențiali, -e, adj. (Despre ploaie) Cu d...

Indicarea datei

Analize gramaticale online  #  Teste pentru admitere  #  Forumul orei de limba română

---

Pentru indicarea datei, probleme apar doar la primele două zile ale lunii, pentru celelalte lucrurile fiind clare: se foloseşte numeralul cardinal şi el nu-şi schimbă forma după gen. Aşadar, spunem trei februarie, patru februarie etc.

Pentru prima zi a lunii se foloseşte numeralul ordinal. Deci, corect este: întâi februarie, nu unu februarie.

Pentru a doua zi a lunii, se foloseşte numeralul cardinal. Dificultatea apare aici, din cauză că acesta îşi modifică forma după gen: doi / două. Cum spunem? Oricum. Ambele forme sunt acceptate. Prin urmare, este corect şi două februarie, şi doi februarie. Evident, corecte sunt şi compusele cu aceste numerale: douăsprezece februarie, douăzeci şi două februrie, dar şi doisprezece februarie şi douăzeci şi doi februarie.

Iată pasajele din DOOM pe care mă bazez.

Numeralul cardinal "12" şi cel ordinal corespunzător trebuie folosite la forma de feminin atunci când se referă la substantive femnine: ora douăsprezece, douăsprezece mii de lei, clasa a douăsprezecea (dar se acceptă şi formele de masculin în indicarea datei: doi/doisprezece/douăzeci şi doi mai).

Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul ordinal şi nu cel cardinal: Întâi Decembrie, Întâi Mai, nu Unu Decembrie, Unu Mai.

Cine "îşi aduce o contribuţie"?

O eroare gramaticală, evidenţiată în 1972 de Valeria Guţu-Romalo în lucrarea  Corectitudine şi greşeală, persistă şi azi.
Din păcate, o găsim tocmai pe site-ul unei instituţii de învăţământ:

La buna desfăşurare a activităţii în şcoală îşi aduce o contribuţie importantă şi personalul auxiliar şi nu în ultimul rând părinţii care sprijină prin forţe proprii iniţiativele şcolii.

Iată ce scria acum mai bine de 40 de ani cunoscuta lingvistă:

Greşită este şi folosirea dativului pronumelui reflexiv în : Trebuie îndeplinită datoria ... fiecărui cooperator de a-şi aduce o contribuţie cât mai mare... "Magazin", 1969, nr. 630, p. 2/3. Dativul reflexiv apare obligatoriu când, făcând parte din construcţia a aduce contribuţia, substantivul nu are un determinant (altul decât pronumele în dativ) - e corectă deci construcţia: Fiecare îşi aduce contribuţia la dezvoltarea ţării. E, de asemenea, corectă prezenţa dativului în situaţiile în care contribuţie are şi un alt determinant şi e articulat cu articolul hotărât: Fiecare şi-a adus contribuţia bănească la refacerea regiunilor inundate. În situaţiile în care, însă, ca în exemplul de mai sus, contribuţie nu are un alt determinant şi nu este articulat cu articolul hotărât, întrebuinţarea dativului posesiv este nerecomandabilă. Şi în alte construcţii analoge, dativul posesiv este superfluu - cf. Pentru a-şi impune acest control, mafioţii recurg la orice fel de mijloace. "Lumea", 1971, nr. 13, p. 26/1 (corect ar fi fost: pentru a impune acest control sau pentru a-şi impune controlul). 

Aşadar, fraza de mai sus (care mai are şi greşeli de punctuaţie!) este corectă astfel:

La buna desfăşurare a activităţii în şcoală aduce o contribuţie importantă şi personalul auxiliar şi nu în ultimul rând părinţii, care sprijină prin forţe proprii iniţiativele şcolii.

Iată şi dovada.

Corectează greşelile!

Corectează enunţul:

Se sfiii să mai ne întrebe încă odată dar în schimb a făcut în continu aprecieri tendeţioase către membri juriului ca şi când uni ar fii fost „deai noştrii“ iar alţii „de-ai lor“.

Adjectivul pronominal de întărire

1. Pronumele de întărire este pronumele care insistă, subliniază numele obiectului pe care îl înlocuieşte. Utilizarea sa este însă rară şi învechită:
Însumi am hotărât.
Însuţi eşti responsabil de asta.
2. Adjectivul pronominal de întărire provine din pronumele de întărire şi este frecvent utilizat în limba literară. El însoţeşte şi determină un substantiv, insistând asupra obiectului denumit de acesta:
Maria însăşi a văzut asta.
Înşişi vecinii mei mă acuză.

Adjectivul pronominal de întărire poate însoţi şi un pronume personal:
Eu însumi garantez.

În filmuleţul de mai sus se comit două greşeli.
1.Prezentatoarea greşeşte, zicând noi înşişi, în loc de noi înşine, cum este corect.
2. Corectorul cârcotaş greşeşte şi el, susţinând că înşişi / înşine ar fi pronume de întărire. De fapt, aici, în acest context, ele sunt adjective pronominale de întărire.